Parcul stațiunii este cea mai spiritualizată zonă a stațiunii, aici fiind amplasate cele mai multe monumente arhitectonice și comemorative, trăind într-o perfectă simbioză cu cele ale naturii. Cele mai reprezentative monumente de sculptură sunt ale medicilor Nicolae Popescu-Zorileanu și Haralambie Botescu precum și bustul lui I. C. Brătianu – fost prim-ministru al României.
Parcul balnear se întinde pe o suprafață de 20,5 hectare, teren care a fost răscumpărat de la localnicii din comuna Păușești Otăsău prin achitarea unor sume de bani sau prin schimburi.
Acest perimetru a constituit leagănul stațiunii balneare Govora, deoarece aici s-a ridicat în perioada 1882-1894, primul stabiliment de băi și primele spatii pentru cazarea pacienților, constituite într-un număr de trei hoteluri numerotate de la 1 la 3: „Hotelul Statului nr. 1”, „Hotelul Statului nr. 2”, „Hotelul Statului nr. 3”, dintre care în prezent mai există două, „Hotelul Statului nr. 1”, care se păstrează sub înfățișarea originală și „Hotelul Statului nr. 2” (Vila nr. 9 sau ”Dr. Zorileanu”). În zona parcului a fost amplasată, de doctorul militar Nicolae Popescu-Zorileanu, o „ambulanță militară rurală”, constituită dintr-o companie de veterani ai Războiului de Independență din anul 1877, care au urmat tratamente cu apele minerale de la Govora. Vegetația forestieră din perimetru a fost defrișată și s-au executat lucrări de captare și înmagazinare a apelor minerale, lucrări conduse de inginerul de mine Hiranlic Bochet, de origine francez, în funcția de inginer șef fiind C. M. Mironescu.
În apropiere de aceste izvoare a fost ridicat un prim stabiliment de băi, și rezervoare pentru apele minerale extrase. Concomitent au fost construite cele 3 hoteluri ale Statului.
La început, amenajarea parcului a fost sumară, fiind trasate doar câteva alei care făceau legătura între hoteluri, stabilimentul de băi și șoseaua către comuna Păușești. Aleile erau acoperite cu piatră măruntă de râu și din loc în loc erau plantate bănci din lemn de mesteacăn alb. Intrarea în parc se făcea printr-un portal confecționat din același material pe care erau inscripționate cuvintele „Băile Govora”. Acest portal a fost menținut timp de aproape 30 de ani și a fost înlocuit cu un altul din fier. Același lemn de mesteacăn a fost folosit la executarea unor pergole, construcții ornamentale amplasate din loc în loc. În anul 1923, au fost înlocuite gardurile din lemn de mesteacăn cu altele din stejar și fag, pe o lungime de 530 m.
