Biserica Ortodoxa Rontau a fost construita in anul 1700, dar prima biserica a fost din potici si a fost construita prin contributia celor 37 de familii existente atunci pe asezarea actualului sat. A fost construita din dorinta de a avea si ei o biserica a lor, deoarece pana atunci era doar o singura biserica, a satului Haieu, actuala biserica din cimitir. Biserica din sat Haieu a fost trecuta la cultura Greco-Catolica, satenii din sat Rontau nefiind de acord cu aceasta, au hotarat sa-si faca propria lor biserica Crestin Ortodoxa. Satul Rontau in acea perioada se numea satul "Saraceni", denumire care provenea de la saracia satenilor. In anul 1868 biserica a suferit un incendiu provocat din neglijenta, iar preotul din aceea vreme cu numele de "Parintele Trandafir" impreuna cu credinciosii au reconstruit-o din caramida. Parintele Trandafir fiind prietenul marelui scriitor roman "Ioan Slavici" care si scrie o nuvela cunoscuta in literatura romana sub denumirea de "Popa Tanda" despre acest sat numit "Saraceni" si locuitorii acestuia. "Popa Tanda" fiind porecla preotului Trandafir, primita de la satenii din "Saraceni". Deoarece toate bisericile din jur la presiunea imperiului Austro-Ungar au cedat, trecand la religia Greco-Catolica pentru anumite promisiuni care s-au facut, aceasta a fost singura biserica si creniciosii care nu au cedat acestor presiuni ramand in continuare Ordodoxa. Acest fapt se datoreaza credintei si rugaciunile preotului Trandafir si a credinciosilor. La intrarea in biserica parintele Trandafir s-a rugat cu urmatoarele cuvinte, care au ramas in istoria acestei biserici :
"Puternice Doamne ajuta-ne,
Ca cei ce vin sa ne distruga credinta stramoseasca(ortodoxa),
Limba noastra romaneasca,
Si familiile noastre.
Veniti credincoiosii mei sa ducem biserica dincolo in România."
La care credinciosii au raspuns in cor:
"O ducem parinte si nu o lasam la cei ce doresc sa o distruga, credinta, limba si familiile noastre"
