Textarea
Turnul Chindiei, cunoscut și ca Turnul Chindia,situat la aproximativ 19km de statiunea balneara Puciosa, este un turn construit în secolul al XV-lea, în Târgoviște, care face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească. Turnul a fost construit de către domnitorul Vlad Țepeș, în timpul celei de-a doua domnii, inițial pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază, foișor de foc, dar și pentru stocarea tezaurului. Actualmente, clădirea măsoară 27 de metri în înălțime și 9 metri în diametru. Între anii 1847 și 1851, turnul a fost complet restaurat de către domnitorul Gheorghe Bibescu, forma actuală datorându-se acestuia, inclusiv înălțarea sa cu circa 5 metri față de construcția inițială.
Turnul Chindiei este cea mai importantă atracție turistică din oraș și totodată simbolul orașului, elemente specifice edificiului fiind prezente pe stema orașului, în partea de sus, dar și în partea de jos. Fiind un monument istoric, clădirea găzduiește acum o expoziție de documente, arme și obiecte care au aparținut lui Vlad Țepeș. Din punct de vedere administrativ, Turnul Chindiei se află sub tutela Complexului Național Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște.
Turnul domină ansamblul monumentelor ale Curții Domnești dinspre nord-vest. Datând din secolul al XV-lea, construcția a suferit câteva modificări, necunoscându-se forma inițială a turnului. Cu toate acestea, desenul lui Bouquet din 1840 înfățișează turnul mult mai scund decât este acum și cu baza piramidală din cărămidă, demonstrând că refacerea sa nu avusese loc încă.
Turnul a fost ridicat peste pridvorul bisericii-paraclis construită de Mircea cel Bătrân care însă acum nu mai păstrează decât urme ale zidurilor altarului și naosului. Pronaosul se află sub actualele ziduri ale Turnului Chindiei. În manuscrisul latin de la Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia se menționează că:
- În partea de nord se vede un turn înalt unde erau închisorile și lângă el, îndată, un paraclis mic unde principele cu partea femeiască cercetau sfânta slujbă la vreme potrivită...
La început, turnul era alcătuit din două etaje, iar accesul se făcea pe un pod mobil de la primul nivel, direct din casa alăturată. Modificările suferite împiedică stabilirea cu exactitate a formei inițiale, aspectul actual fiind datorat domnitorului Gheorghe Bibescu care a ordonat restaurarea clădirii în 1847.
Construcția actuală are o înălțime de 27 metri și este alcătuită dintr-o bază în forma unui trunchi de piramidă placată cu piatră, din care se dezvoltă în sus un corp cilindric cu diametrul de 9 metri lucrat din cărămidă roșie. Edificiul are are trei etaje, dintre care ultimele două sunt marcate la exterior de deschideri în arc frânt și de balcoane sprijinite pe console de piatră. Accesul la partea superioară a turnului se face cu ajutorul unei scări interioare, în spirală, situată pe axul vertical al construcției. La primul nivel, cu prilejul degajării tencuielilor interioare din 1964, au apărut patru goluri de ferestre și un gol de ușă, dispus către casa domnească, având fiecare deasupra câte un gol mai mic, zidite ulterior, îngustându-se toate către exterior și servind, probabil, ca locuri de tragere.
S-a găsit, de asemenea, sub pardoseala de scânduri un fragment din bolta ce acoperea o încăpere umplută cu bolovani de râu și moloz. Lucrările efectuate în timpul domniilor lui Gheorghe Bibescu și Barbu Știrbei, influențate de stilul neogotic, au constat în înălțarea cu circa 5 metri a structurii, adăugarea coronamentului și balustradelor crenelate și deschiderea unor goluri în arc frânt. Tot din acea vreme datează și scara de lemn din interior, construcția mică de la partea superioară, care adăpostește ieșirea pe terasă și placarea bazei piramidale cu blocuri de piatră și a întregului parament cu cărămidă. În prezent, după ultima restaurare din 1995, accesul până la platforma superioară se face urcând cele 122 de trepte de lemn în formă de spirală.