Textarea
Parcul Național Călimani este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național, zonă specială de conservare), situat în partea central-nordică a României, pe teritoriul administrativ al județelor: Mureș, Suceava, Harghita și Bistrița-Năsăud.
Aria naturală se întinde în partea nord-estică a județului Mureș (pe teritoriile administrative ale comunelor Lunca Bradului, Răstolița și Stânceni); cea sud-vestică a județului Suceava (pe teritoriile comunelor Dorna Candrenilor, Panaci, Poiana Stampei și Șaru Dornei și al orașului Vatra Dornei); cea nord-vestică a județului Harghita (pe teritoriul comunei Bilbor și al orașului Toplița); și cea sud-estică a județului Bistrița-Năsăud, pe teritoriul administrativ al comunei Bistrița Bârgăului.
Prima propunere de instituire a Parcului Național Călimani a avut loc în anul 1975, acesta urmând să fie declarat arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate). În anul 2003, prin Hotărârea de Guvern nr. 230 din 4 martie (privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora), urmează să se restabilească limitele și suprafața acestuia.
Parcul reprezintă o zonă montană cu forme de relief diversificate: vârfuri (Pietrosul Călimanului - 2100 m, Gurghiu - 1776 m, Harghita - 1800 m, Lucaciu - 1778 m, 12 Apostoli - 1760 m, Ciomatu - 1.301 m), abrupturi stâncoase, chei, văii, doline, măguri, lapiezuri, ponoare, poiene; cu suprafețe naturale acoperite cu păduri, pășuni și pajiști.
Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea), Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din regiunea montană, Pajiști montane de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicioase, Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifollium, Tufărișuri cu specii subarctice de Salix, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică Orientalilor.
Situat în Munții Călimani și incluzând cel mai mare crater vulcanic din România cu un diametru de circa 10 km (stins în prezent), Parcul Național Călimani cu o suprafață totală de 24.566 ha, are în componență rezervațiile naturale: Doisprezece Apostoli (cu Poteca tematică 12 Apostoli), Jnepenișul cu Pinus cembra - Călimani și Lacul Iezer și se suprapune ariei de preotecție specială avifaunistică Munții Călimani (sit SPA) - Natura 2000.
Fosta exploatare de sulf din Munții Călimani reprezintă în prezent o enclavă în cadrul acestui parc național.
Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii (unele aflate pe lista roșie a IUCN) de mamifere și păsări.
Mamifere cu specii de: urs brun (Ursus arctos), cerb (Cervus elaphus), căprioară (Capreolus capreolus), lup cenușiu (Canis lupus), mistreț (Sus scrofa), vulpe (Vulpes vulpes crucigera), râs (Lynx lynx), vidră (Lutra lutra), veveriță (Sciurus carolinensis), jder (Martes martes), dihor (Mustela putorius), cârtiță (Talpa europaea), chițcan de munte (Sorex alpinus), chițcan de pădure (Sorex araneus), șoarece de câmp (Microtus arvalis) sau specii de lilieci.
Păsări cu specii de: acvilă de munte (Aquila chrysaetos), uliu-păsărar (Accipiter nisus), pițigoi moțat (Aegithalos caudatus), cocoș de munte (Tetrao urogallus), uliu porumbar (Accipiter gentilis), acvilă-țipătoare-mică (Aquila pomarina), corb (Corvus corax), mierlă de apă (Cinclus cinclus), codobatură galbenă (Motacilla flava), mugurar (Pyrrhula pyrrhula), codobatură-de-munte (Motacilla cinerea), ciocănitoare-de-munte (Pycoides tridactylus), scatiu (Carduelis spinus), pițigoi-de-brădet (Parus ater), forfecuță (Loxia curvirostra), sticlete (Carduelis carduelis), pițigoi-moțat (Parus cristatus), șoim călător (Falco peregrinus), aușel (Regulus regulus), sturz-cântător (Turdus philomelos), sitar de pădure (Scolopax rusticola).
