Textarea
Monumentul ridicat in Techirghiol in memoria Eroilor morti (176 cazuti din Techirghiol si imprejurimi) in Marele Razboi ( 1916 - 1918) a fost inaugurat in vara anului 1928, fiind realizat de sculptorul Dumitru Mățăoanu. Imaginea alaturata a aparut la 8 septembrie 1928 in Realitatea Ilustrata.
Probabil generatii de techirghioleni au participat la diferite festivitati organizate in fata acestui monument dar, cati oare mai stiu ce reprezinta acesta cu adevarat?
Orientarea monumentului, spre interiorul Dobrogei, spre Topraisar, doreste sa aminteasca de luptele crancene care s-au dat acolo in zilele de 19 - 21 octombrie 1916.
In campania pentru Dobrogea, trupele romane si aliatii rusii, aveau misiunea sa intarzie cat mai mult inaintarea trupelor germano -bulgaro-otomane conduse de generalul Agust von Mackensen spre Bucuresti.
La Topraisar trupele romane au rezistat doua zile si jumatate unui foc din sute de piese de artilerie dirijate din avioane inamice, unde practic au fost ingropati in pamant in adaposturile lor. In acest interval germanii au reusit sa captureze 3300 de prizonieri dintre care numai 300 erau romani. In 1917, trupele de ocupatie germane au ridicat aici, pe movila Muratan, un monument inchinat celor 400 de soldati germani cazuti in aceste lupte. Crucea de piatra denumita "Crucea lui Mackensen", domina si astazi campurile din jurul movilei Muratan de la Topraisar.
Luptele din Dobrogea.
[...]
In ziua cand ai noştri treceau la Flămanda pe teritorul bulgăresc, armata romano-rusă din Dobrogea incepa şi ea ofensiva contra trupelor bulgare, germane şi turceşti din Dobrogea. Luptele au fost zadarnice, căci in toiul lor fură comandate două divisii romane să plece pentru apărarea Carpaţilor.
In locul divisiilor plecate veni o divizie de Ruşi. Apărarea Dobrogei eră acum incredinţată mai mult Ruşilor, cari, ca şi pană acum, se băteau rău sau nu se băteau deloc.
Zadarnic a fost eroismul romanesc, ca inainte de lupta dela Topraisar, unde soldaţii romani au cerut să li se aducă steagul in tranşee, ca să joare de nou pe el, că vor muri pentru apărarea pămantului romanesc.
Ei invingeau pe duşmanul uimit de-atata putere de jertfă, dar alături de ei, Rusul mişel se predă Bulgarului sau fugia inapoi. Nu e mirare deci, că duşmanul cuceri Constanţa, iar după ce se retraseră spre Carpaţl diviziile romaneşti, unele avand numai 3000 soldaţi, regimentele 600 soldaţi, Ruşii n’au mai arătat nici un interes, ei s ’au retras mereu pană la Dunăre pe braţul Sf. Gheorghe. Cum se luptau Ruşii ne arată şi ordinul generalului lor Zaharoff, care inlocuise pe cel beţiv de mai inainte. El zicea la 30 Octobre:
"Poruncesc: Fuga ruşinoasă să inceteze numai decât. Am fost trimişi aici, dacă nu să învingem, dar cel puţin să luptăm, iar'nu să ne întrecem la fugă. Am luat măsuri, ca mitralierele şi tunurile să tragă în fugari. Ofiţerii, cari nu-şi vor face datoria, vor fi trimişi înaintea curţii marţiale".
Astfel erau soldaţii trimişi de Rusia cea mare, aliata noastră, ca să ne ajute contra Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei şi Turciei!
Năvălirea Bulgarilor in Dobrogea nu s’a deosebit eu nimic de năvălirile Tătarilor, nici de ale Bulgarilor şi Ungurilor, cand au venit intaiu in Europa. Case arse, femei, fete şi băieţi necinstiţi, bătrani şi tineri schingiuiţi şi omoraţi, muzee arse şi jefuite şi un jaf general, cum nu s’a mai pomenit. (Citeşie cele tipărite jos pe pagină la semnul*).
Ţăranii romani din Dobrogea, mulţi urmaşi de Ardeleni colonizaţi acolo, erau oameni instăriţi, cu mobile in casă, cu rosturi, de cari nici nu visaseră Bulgarii in ţara lor. Totul au furat, iar ce n’au putut duce au spart, ars. Nu e mirare, că chiar intre Germani, aliaţii lor, se găsiau mulţi, nesălbătăciţi de răsboiu, cari vorbind de Bulgari nu le ziceau pe nume, ci porci (Schweine).
In luptele din Dobrogea, mai ales tovărăşia Ruşilor a fost nenorocirea noastră.
