Textarea
Una din caracteristicile importante ale Bazinului Ciucului de Jos o constituie mulțimea izvoarelor de apă minerală, bogate în sodiu, magneziu, calciu și hidrocarbonați. Zona oferă o apă potabilă de calitate excepțională, totodată contribuie esențial la formarea unor habitate caracteristice de mlaștini turboase, refugii ale multor specii de plante și animale rare. Aceste izvoare sunt deosebite și prin faptul că sărurile minerale (limonitul) din apă precipitează în jurul lor alcătuind conuri, sau se răspândesc în împrejurimi, ca un înveliș noroios, numit de localnici “borsár” – de aici se trage și numele mlaștinii Borşaroş, care, în prezent, este formată din două zone înmlăștinite izolate: Vízkert (Grădina apei) și Omlásalja (Surpătură). În jurul acestor izvoare cu o compoziție variată apar diverse habitate: mlaștini turboase și pajiști înmlăștinite. Suprafața mlaștinilor turboase din zonă, formate la sfârșitul perioadei glaciare Würm, era cu mult mai mare față de extinderea lor actuală. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe hărțile militare, zona înmlăștinită era reprezentată ca însumând o suprafață de 15 hectare, suprafață care, deja la mijlocul secolului al XX-lea ajunsese la 9 hectare. În prezent se pot carta doar 2.5 hectare de mlaștină turboasă în Borşaroş. Raritățile floristice ale mlaștinii au fost observate și popularizate prima dată de botanistul Nyárády Erasmus Gyula în anul 1929 – el relatând despre mlaștini cu ochiuri largi de apă. În 1939 zona a fost declarată rezervație botanică, iar începând din 2007 face parte din rețeaua europeană de arii protejate Natura 2000 (ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos). Protecția legală însă nu a reușit să oprească restrângerea și degradarea mlaștinii, care, în primul rând, se datorează lucrărilor de canalizare și regularizare a apelor: marginea mlaștinii a fost invadată de plante ruderale, mlaștina alcalină cu vegetație deschisă, edificată de specii de rogoz, s-a transformat în buruienișuri higrofile și tufăriș de zălog.
Rezervația Borșaroș chiar și în prezent adăpostește numeroase specii de plante rare și relicte galiciare, iar pentru menținerea acestor specii pe termen lung, din 2014 autoritățile locale alături de custodele Sitului Natura 2000 au intervenit în reabilitarea mlaștinii.
