Textarea
E modul divinității de a-și păstra anonimatul și totodată, de a menține credința oamenilor vie! Asta am înțeles noi din povestea Mănăstirii Mraconia. Lăcaşul de cult ortodox a apărut drept dovadă a credinței, în ciuda diverselor încercări la care a fost supusă. Precum ”lupul își schimbă părul, dar năravul ba”, la fel și mănăstirea a trecut prin schimbări exterioare, însă „sufletul” i-a rămas la fel.
– Se află în cel mai frumos defileu al Dunării, în Cazanele Dunării.
– A fost construită în 1523.
– Ctitorul său a fost banul Severinului, Nicolae Gârlişteanu.
– A fost ridicată pe locul unui fost punct de observaţie şi dirijare a vaselor de pe Dunăre.
– A fost distrusă în timpul războiului ruso-austro-turc (1787 – 1792), fiind refăcută şi demolată ulterior de regimul comunist, în 1967.
– Când nivelul Dunării scade foarte mult, se pot observa ruinele în formă de cruce ale vechiului lăcaş.
– Localnicii au botezat-o “Mănăstirea de sub apă”.
– A fost cunoscută şi ca Mănăstirea din Valea Dunării sau de la Ogradena Veche, o comună din apropiere.
– După 1989, Mitropolitul Olteniei a luat iniţiativa de a reînfiinţa Mănăstirea Mraconia, astfel că în 1993 se pune piatra de temelie a noii biserici, iar în anul 1995 se reînfiinţează acest aşezământ – lucrările au fost terminate în 1999 – 2000.
– Biserica actuală poartă hramurile “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi “Sfânta Treime”.
– De la vechea biserică se mai păstrează doar uşile împărăteşti şi o candelă, care se află la muzeul parohial de la Eselniţa.
– Din anul 2008, mănăstirea este una de maici.
– În 1853, a fost găsită sub dărâmături o icoană a Maicii Domnului, care a fost dusă mai târziu de pictorul Victor Schram din München la o expoziţie din Viena.
