Mănăstirea Necropolă este o copie arhitecturală și, în același timp, o restituire a demnității vechii mănăstiri Mihai Vodă din București, ctitorie a voievodului din 1591, pe vremea când era ban al Craiovei și care a fost mutilată în vremea regimului comunist.
Biserica mănăstire este proiectată sub formă de cruce greacă în plan orizontal - caracteristică a bisericilor ortodoxe - cu navă principală, abside prevăzute cu câte o fereastră, iar altarul se închide cu o boltă în formă de semicalotă, alături având proscomidiar și diaconicon. Planul bisericii este un admirabil triconc cu turlă pe naos susținută de pandantivi. Interiorul bisericii este înfrumuseţat cu pictură în tehnica „al fresco”, cu iconostas şi mobilier specific bisericesc. Pe frontispiciu s-a realizat un mosaic ce reprezintă pe Maica Domnului și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, protector ai lăcașului monahal. Decorația fațadei se remarcă prin jocul ritmic de cărămidă, ce se desfășoară pe întreg edificiul. Cele două registre cu arcaturi sunt decorate printr-un brâu median, alcătuit dintr-un tot încadrat de șiruri de cărămizi așezate pe colț. Turla are o decorație asemănătoare, într-un singur registru, având forma octogonală.
Incinta mănăstirii are formă dreptunghiulară, închisă pe trei laturi în formă de cetate, iar latura de răsărit se încheie cu un zid placat cu piatră. În partea vestică a incintei se află intrarea principală. Deasupra intrării se află turnul-clopotniță, care adăpostește două clopote cu sunete armonioase. În partea de sud-est clădirea adăpostește un Paraclis, cu Hramul Sfântul Siluan. Chiliile sunt rânduite pe două nivele, în fața cărora se găsește o galerie cu arcade în semicerc, sprijinite de coloane în formă cilindrică.
Această mănăstire păstrează o candelă nestinsă celui ce s-a jertfit pentru neamul românesc.
