Textarea
Cetatea (în maghiară Marosvásárhelyi vár) se află în centrul municipiului Târgu Mureș. Ansamblul cetății se datează din secolul al XV-lea cu o suprafață de 4,3 ha sub formă de incintă fortificată cu 7 bastioane unite prin ziduri. În interiorul fortificației se găsește Biserica Reformată din Cetate și Muzeul de Istorie și Arheologie. Atât cetatea cu clădirile interioare (MS-II-a-A-15475), cât și ansamblul urban (MS-II-a-A-15454) din jurul ei se află pe lista monumentelor istorice.
Cetatea actuală a fost construită pe locul unei alte fortificații ridicate în secolul XV (1492) și care a aparținut voievodului Transilvaniei, Báthori István. Aceasta primă cetate a fost distrusă în 1601, în timpul lui Mihai Viteazul, în urma invaziei condusă de Giorgio Basta.
Poetul renascentist maghiar, Bálint Balassi la bătălia din Sânpaul din 9 iulie 1575 a căzut prizonier al principelui Ștefan Báthory și a fost ținut în cetatea din Târgu Mureș. Ulterior Báthory l-a luat cu el în Regatul Poloniei și Lituaniei, de unde l-a eliberat în 1577.
O parte din secuii revoltați de decizia Dietei Transilvaniei care a refuzat restaurarea drepturilor lor de libertate, în urma fărșangului sângeros(en) au fost torturați în 1596 în cetatea din Târgu Mureș.
Între anii 1602 și 1652 s-a construit actuala cetate, de formă pentagonală, având 5 din cele 7 bastioane construite de breslele muncitorești ce au utilizat ca materiale de construcție piatra de râu și cărămida.
În anul 2011 a fost începută o amplă lucrărare de reabilitare finanțată de Uniunea Europeană, prin care s-a urmărit valorificarea cetății prin: restaurarea componentelor artistice (picturi, stucaturi, fresce, elemente decorative exterioare, tâmplării) și remodelarea plasticii fațadelor-zidurile exterioare și interne, amenajarea căilor de acces pietonale, amenajări peisagistice și parc arheologic pentru evidențierea obiectivului reabilitat. Valoarea totală a proiectului a fost de aproape 60 de milioane de lei.
Totodată, în 2018 a început restaurarea interioară și exterioară a Bisericii Reformate din Cetate din fondurile alocate de Guvernul Ungariei și enoriașii reformați. O frescă realizată în secolul al XV-lea reprezentându-l pe Ladislau I al Ungariei (Ladislau cel Sfânt), regele Regatului Ungariei din perioada 1077-1095, a fost descoperită în timpul lucrărilor de restaurare. Sfântul Ladislau a fost canonizat în 1192 și a fost un simbol al culturii medievale maghiare, regele fiind reprezentat pe sigiliul regal a lui Carol Robert, Ludovic cel Mare și pe monedele medievale maghiare până la mijlocul secolului al XV-lea.
Incinta orașului vechi încadrează un teritoriu de 3,5 ha. Cele cinci turnuri poligonale de pe colțuri și Bastionul Porții s-au păstrat până în zilele noastre, împreună cu două dintre turnurile pătrate aparținând primei incinte: Bastionul Mic Báthory respectiv parțial Bastionul Lăcătușilor. În ciuda denumirii lor, bastioanele (bastioanele pentagonale ale Blănarilor, Dogarilor, Măcelarilor, Croitorilor, la fel și bastionul hexagonal al Cizmarilor) sunt de fapt toate turnuri de artilerie. Bastioanele se compun din 3 sau 4 nivele ce comunică în interior prin scări de lemn. Stilul arhitectonic în care au fost construite Biserica Reformată și Clădirea Manutanței aparține Renașterii târzii. Deși planurile lor se apropie de cele ale bastioanelor italienești, dimensiunea și amenajarea interioară a acestora este proprie turnurilor de artilerie. Având în vedere că nu fuseseră umplute niciodată cu pământ, nivelurile de apărare suprapuse fiind despărțite prin planșee din lemn, că din cauza dispoziției ambrazurilor, aceste turnuri nu puteau flanca eficient zonele din fața curtinelor și nici cele din fața turnurilor învecinate, elementele de fortificație menționate nu îndeplineau criteriile bastioanelor de artilerie de tip italian. Gurile pentru tunuri erau amenajate de regulă la nivelurile inferioare. La nivelul superior al capelei fostei mănăstiri, respectiv pe fațadele mai multor turnuri remarcăm apoi ambrazuri pentru arme de foc de calibru mai mic, caracterizate prin deschideri în formă de gaură de cheie inversată sau nișe dreptunghiulare verticale. Bastionul Porții și Bastionul Mic sunt dotate cu câte un șir de guri de păcură la nivelul superior, un element de apărare moștenit din tehnica de fortificație medievală, inventat pentru lupta pe verticală.
În ansamblul fortificat prezentat inscripțiile comemorative și detaliile arhitecturale s-au păstrat într-un număr relativ restrâns. La etajul Bastionului Porții se remarchează un ancadrament renascentist care este inscripționat cu anul construcției: 1613. Pe fațada sudică a Bastionului Croitorilor sunt amplasate două inscripții comemorative. Cea din dreapta transmite mândria breslașilor care au contribuit la ridicarea turnului, respectiv și data construcției. Textul original redactat în limba latină, dar din păcate șters parțial în zilele noastre, s-ar putea traduce în felul următor: Înaintașii noștri s-au stins din viață fără să fi construit ceva, noi, fiii lor în schimb, am ridicat ziduri în loc pustiu, am clădit un turn început în perioada judelui Szabó Péter, în 1638, și isprăvit în timpul lui Tordai Pál Literatul, în octombrie 1640. Textul fragmentar al inscripției din stânga este un citat din Vulgata (Proberve 18:10). Cele două console cu profil gotic zidite în fațada Bastionului Cizmarilor provin cu siguranță din ruinele mănăstirii de la Sîncraiu de Mureș.
