Textarea
Printre castelele și palatele văii Trotușului se numără și Palatul Ghica din Dofteana.
Construit în stil romantic prin secolul XIX-1889 ca și palat de vânătoare pentru familia Ghica. Pentru ridicarea sa, a fost adus un arhitect italian şi materiale pentru construcție din țări străine, un exemplu ar fi marmura de Carrara.
Proprietarii palatului, boierii marii familii Ghica, ofereau condiții foarte bune pentru organizarea unor veritabile partide de vânătoare și recoltare de trofee.
Povestea a început în 1887 când Neculai N. Ghica a pus să se construiască o locuință pentru administrație. Aceasta avea parter și etaj primind numele de -hulubărie-.
Clădirea impunătoare a fost transformată de noul proprietar în punct de cazare-6 camere. Nu a fost declarată monument istoric deși este cea mai veche din acest ansamblu.
Alte detalii despre castel:
-are 4 nivele: demisol, parter, etaj și mansardă, fiecare nivel are aproximativ 500 mp.
-demisolul este construit din blocuri de piatră, iar pereții celor două etaje sunt din cărămidă.
-planșeele sunt susținute de grinzi metalice.
-pereții exteriori sunt finisați cu plăcuțe ceramice -aspect de cărămidă roșie.
-demisolul a fost dotat cu o cramă, ca mai toate palatele.
-parterul deține două terase acoperite, una cu vedere spre lac.
-etajul este dotat cu trei balcoane și terase deschise.
Printre puținele elemente de decor rămase în palat se număra scara în formă de U, un șemineu din granit și lambriurile din lemn.
Turnul din stanga are o scară spirală din piatră, de la demisol, și lemn până la ultimul nivel al clădirii.
Celălalt turn este dotat cu o cameră, spre vârf, cu ferestre pe toate laturile. Pe vârful turnului fiind și o frumoasă morișcă de vânt.
Palatul Ghica a avut o istorie zbuciumată, între 1941-1944, fost stabilit Comandamentul armatei germane a Wehrmachtului, după ce au fost întoarse armele împotriva Germaniei fasciste, palatul a fost devastat de către armata sovietică.
În 1949 a fost naționalizat împreună cu cele 12.000 de hectare de pădure, toate trecând în proprietatea statului.
Cu timpul palatul a servit ca sediu al unor instituții publice, spital TBC, casă de copii, sanatoriu de reumatologie infantilă. A mai suferit și două incendii, devastări din partea armatei germane, sovietice, nici comuniștii nu au plecat cu mâna goala de la palat, iar localnicii nu au ratat nici ei ocazia de a lua câte ceva. Așa toată avuția celor 33 de camere a fost irosită, în prezent clădirea fiind goală.
Din păcate nici după sfârșitul perioadei comuniste castelul nu a avut o soartă mai bună. Din lipsă de moștenitori, primăria Dofteana a trecut castelul și parcul din domeniu public în domeniu privat. În continuare a fost devastat apoi deconectat de la toate utilitățile. Primăria neavând fonduri pentru întreținere și reabilitare l-a scos la vânzare. După mai multe licitații a fost cumpărat de actualul proprietar cu 8,5 miliarde lei vechi, cu tot cu parcul de 3,8 hectare. Din păcate nici acum situația castelului din cărămidă roșie nu este prea roz, proprietarul are nevoie de 14 miliarde lei vechi pentru a reface locația, nu dispune de această sumă și este dispus să-l vândă.
