Textarea
Biserica ortodoxă cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, ctitorie a lui Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu(cel Sfânt)
Zidirea bisercii inițiale coincide ca perioadă de timp cu momentul întemeierii Mitropoliei de la Bălgrad (Alba Iulia) de către Mihai Viteazul. Unul dintre cele mai importante evenimente din istoria localității se leagă de trecereea pe aici a marelui voievod care, la 18/28 octombrie 1599, după câștigarea bătăliei de la Șelimbăr, în drumul său spre Alba-Iulia, unde a realizat prima unire politică a celor trei provincii istorice românești (Ardealul, Muntenia si Moldova), a poposit cu armata la Ocna Sibiului; pentru odihnă și pentru a se aproviziona cu sare. Aici este întâmpinat de locuitorii români cu bucurie și este rugat să le permită construirea unei biserici noi (tradiția orală consemnează faptul că mai exista un lăcaș de cult, din lemn, încă de la 1526). Aceeași tradiție arată și faptul că domnitorul muntean a poruncit ca și cărămida să fie adusă din zidurile despărțitoare de frați, de la Turnu Roșu de pe Valea Oltului. Astfel s-a edificat lăcașul de cult, în anul 1600, din porunca și din dania marelui voievod, având hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, așa cum se menționează într-un document din 1609, an în care românii ortodocși sunt nevoiți să plătească o taxă de răscumpărare pentru a-și salva biserica de la distrugere. Totuși în anul 1694 aceasta va fi mistuită de foc. Pe temelia acesteia va fi reconstruită o nouă biserică, ctitorie a domnitorului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, devenit cetățean al Ardealului în anul 1679, cel care va dona 1000 de florini. Construcția a început în anul 1698 fiind terminată în 1701, ctitorii împărați ai bisericii incluzând pe lângă cei doi domnitori, pe soția Maria și fiica Ilinca a lui Constantin Brâncoveanu. Astăzi acest lăcaș de cult, ce se prezintă în stilul arhitectural brâncovenesc, se află în partea de sus a orașului. Inițial, ca și caracteristici, biserica era cladită în plan simplu dreptunghiular, de tip sală, fără turn, acest tip de biserici fiind destul de rare în epocă, ele reprezentând un tip arhaic, fără continuitate, astfel că cele cunoscute astăzi par izolate(ex. Cotmeana)
Pictura exterioară, ca și cea interioară, executată în tehnica fresco, datează din jurul anului 1723, cea mai importantă piesa picturală constituind-o tabloul votiv cu cei doi domnitori așezați față în față.
Biserica a deținut o piesă de excepție, ”Crucea cu Moleni”, operă a unui artist anonim de la sfârșitul sec.al XVI-lea sau de la începutul sec.al XVI-lea.
Posibil să fi fost o danie a lui Mihai Viteazul însăși. Tot în această perioadă biserica este înzestrată cu un clopot(1763). Pomelnicul bisericii datează tocmai din anul 1725.