Textarea
Biserica de lemn din satul Breb, comuna Ocna Șugatag, județul Maramureș, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (8 noiembrie), a fost construită în anul 1622 și figurează pe lista monumentelor istorice, cod LMI MM-II-a-A-04529. Edificiul este folosit ca lăcaș de închinăciune de către comunitatea română unită din Breb.
Biserica de lemn din Breb se distinge drept una dintre cele mai semnificative monumente de acest gen din Maramureș, Transilvania și din întreaga țară datorită în primul rând vechimii structurii construcției, din 1622, turnului din 1531, cel mai vechi păstrat și ferm datat la bisericile de lemn din țară, apoi prin pictura murală din 1626, parțial vizibilă, una dintre cele mai vechi păstrate în bisericile de lemn din țară, prin colecția valoroasă de icoane de secol 17, 18 și 19, sculptura cu caracter de unicat a grinzii bolții, și prin acoperișul arhaic păstrat sub cel actual.
Biserica se încadrează într-un ansamblu arhitectural religios tradițional bine păstrat, alcătuit din incintă cu pietre pentru pomeniri și sfințiri, cimitir cu cruci de piatră, lemn și fier din diferite epoci, clopotniță din 1992, portițe de lemn, dintre care una din 1790, și casă parohială din 1903 pe locul celei inițiale din 1801. La acest ansamblu se pot adăuga crucile de hotar și de drum păstrate din veacuri uitate în locuri de o deosebită frumusețe naturală. În jurul lăcașului și ansamblului arhitectural se împletesc tradiții și ritualuri locale, încă vii.
iserica de lemn din Breb a intrat în atenția istoricilor locali la începutul secolului 20. Se remarcă frații Nicolae Doroș, preot, și Vasile Doroș, învățător, care au redactat fiecare câte un istoric, bine documentat în arhiva bisericii. Din lucrările lor s-au inspirat apoi cercetători consacrați, valorificând numai în parte datele monografice. În 1909, Ioan Bîrlea a adunat de la Nicolae și Vasile Doroș inscripțiile din biserică și de pe margini de carte, în valoroasa sa colecție de însemnări din bisericile maramureșene. Doi ani mai târziu, Tit Bud a preluat și el informații despre biserică și parohie din scrierile fraților Doroș în lucrarea sa de referință despre viața bisericească din parohiile vicariatului Maramureșului până la acea dată. Lăcașul lipsește din lucrările monografice ulterioare asupra bisericilor de lemn din Marmureș, precum cele semnate de Victor Brătulescu în 1941 și de I. D. Ștefănescu din 1968. Interesul pentru biserica din Breb revine în lucrarea lui Francisc Nistor despre porțile Maramureșene, unde portița incintei cimitirului, dată din 1790, este pentru prima dată publicată. De una dintre cele mai vechi icoane din valoroasa colecție păstrată în Breb s-a ocupat Marius Porumb în 1975 iar despre pictura murală păstrată parțial pe exterior a scris în treacăt Anca Pop Bratu în 1982. În repertoriul bisericilor de lemn din Maramureș din 1982, publicat de Marius Porumb, biserica este din nou cuprinsă, cu date deja cunoscute. Biserica a fost documentată și studiată temeinic în 1995. Apoi a fost datată ferm prin metoda dendrocronologică în 1997. Repertoriul din 2007 o cuprinde, din păcate prezentând date neracordate la cercetările moderne.[
