Tratament balnear la Ocna Sibiului

Despre Ocna Sibiului

Localitatea Ocna Sibiului este atestată documentar încă din anul 1263, sub denumirea de Terra Wiz. Cele mai vechi dovezi de pe teritoriul localităţii despre viaţa şi activitatea oamenilor pe aceste meleaguri datează din paleolitic, în zona saliferă la Lacul Verde şi în Pârâul Sărat. Staţiunea balneo-climaterică este menționată într-un document amintindu-se de  faptul că în anul 1598, ambasadorul împăratului Rudolf  ÎI, în drumul pe care-l făcea la Constantinopol, s-a oprit la Ocna Sibiului pentru a face băi sărate.

S-au descoperit fragmente ceramice încă din perioada romană, dar și așezări dacice ce au rezistat în timp. Existența zăcămintelor de sare, dar și necesitatea exploatării acesteia indispensabilă traiului, au dus la locuirea continuă pe teritoriul Sibiului, dar și în împrejurimile acestiua, încă din cele mai vechi timpuri. Încă de pe vremea dacilor s-a practicat exploatarea sării prin săpare, formându-se niște văi (de unde și denumirea de “Între Groape”), iar pe timpul romanilor, până la colonizarea sașilor, exploatarea s-a făcut sub formă de clopot, până spre finalul secolului al XVIII-lea, când s-a făcut trecerea la exploatarea prin camere ogivale.

În anul 1820, Pataky Samuel a fost primul medic care a analizat compoziția chimică a apelor și a dovedit astfel şi ştiinţific existenţa diferitelor elemente terapeutice, deci puterea tămăduitoare a apelor.  În anul 1900, L. Kaleczinski face niște cercetări minuțioase și descoperă fenomenul de heliotermie.

Stațiunea devine din ce în ce mai renumită prin efectele benefice ale apelor sărate, iar la începutul secolului al XX-lea, autoritățile decid să întocmească un plan de dezvoltare al stațiunii la standarde cât mai moderne.

Izvoarele termale și clima în stațiune

Zona Ocna Sibiului are un  climat temperat continental de deal şi podiş cu altitudini de 400-600 m, cu unele nuanţe locale ce sunt în concordanţă cu variaţiile mici ale elementelor meteorologice. Climatul staţiunii, care este aşezată într-o depresiune formată de dealuri şi coline cu pante domoale și este ferită de vânturi şi curenţii de aer rece dinspre munte, și umiditatea crescută prin evaporarea apei din cele peste 50 de lacuri determină un efect sedativ și relaxant asupra organismului uman, fiind totodată și un mijloc important de prevenire și tratament al anumitor boli.

Temperatura medie anuală este de 8,9°C, presiunea atmosferică medie este de 725,6 mm, cu minima în aprilie şi cu maximă în septembrie – octombrie, vara cu variaţii mici, deoarece masele de aer au temperaturi mai omogene. Cantitatea medie a precipitaţiilor este de  638 mm/an. Cea mai redusă cantitate de precipitaţii se înregistrează în luna februarie (27,2 mm), iar cea mai ridicată cantitate în luna iunie (101,2 mm).

Staţiunea a devenit renumită şi este din ce în ce mai mult solicitată, datorită factorilor terapeutici naturali pe care îi oferă:

  • apele sărate de mare concentraţie ale lacurilor
  • nămolul sapropelic uşor mineralizat;
  • topoclimatul sedativ de dealuri.

Din cele 14 lacuri sărate existente, şapte dintre acestea sunt folosite în cură externă pentru băile reci din sezonul estival, cu efecte favorabile datorită salinităţii ridicate a apei şi caracterului ei helioterm, încă de la începutul sezonului cald.

Nămolul sapropelic fosil s-a format prin depunerea în lacuri a unor cantităţi mari de marne şi argile amestecate cu resturi organice. Se folosește în scopuri terapeutice în stare divizată şi în amestec cu apa.

Lacurile cu apă minerală clorurosodică hipertonă au o concentraţie mare în săruri: clorură de natriu, brom, iod,  potasiu, săruri de magneziu, calciu etc. Toate acestea se găsesc într-o cantitate mică, însă, la un loc, au un rol terapeutic foarte important.

Caracterul helioterm al lacurilor (predominant în Lacul fără Fund) este redat de stratificaţia salinităţii apei în sensul creşterii acesteia de la suprafaţă spre profunzime, până la obţinerea saturaţiei. Astfel, sub un strat de apă puțin concentrată, cu o adâncime de 1,5 m şi mai rece (provenită din precipitaţii), urmează, până la o adâncime de 2,5 m, un strat de apă caldă, a cărei temperaturi depinde de intensitatea razelor solare. Astfel, sunt influenţate favorabil tulburările circulatorii venoase la nivelul membrelor inferioare sau afecţiunile ginecologice. Apă minerală clorurosodică este utilizată sub formă de băi și are efecte termice, mecanice, chimice şi biologice asupra organismului.

Beneficiile și Indicațiile terapeutice

Tratamentul în staţiune este profilactic, curativ şi de recuperare. Factorii naturali sunt asociaţi în terapie cu proceduri de electroterapie, masaj şi gimnastică medicală pentru a obţine cele mai bune rezultate în tratarea afecțiunilor:

  • reumatismale degenerative, cum ar fi artroze cu diferite localizări;
  • reumatismale inflamatorii (spondilita anchilozantă);
  • reumatismale abarticulare;
  • afecțiuni cardiovasculare (varice);
  • postraumatice ale aparatului locomotor, sechele post entorse, luxaţii, fracturi;
  • ginecologice: cervicite cornice, insuficiență ovariană, metoanexite cronie, sterilitatea secundară;
  • afecțiuni neurologice periferice (pareze ușoare, sechele minore, după polineuropatii, sechele după poliomielită);
  • respiratorii: rinite cornice, sinuzite, laringite, bronşite etc;
  • dermatologice: psoriasis, alergodermii.

Se fac la  Ocna Sibiului băi calde cu apă sărată, instalații pentru electroterapie, masaj medical, amenajări pentru aerohelioterapie, ungeri cu nămol rece, băi în lac, dar și bazine cu apă sărată în aer liber.

Comentarii

mood_bad
  • Nici un comentariu încă.
  • Adăugarea unui comentariu