Textarea
Fondatorul acestui muzeu a fost Samuel von Brukenthal, guvernator habsburgic al Transilvaniei, între anii 1778 și 1787. El a început să achiziționeze primele opere, pentru colecția sa, din aproximativ anul 1754, de la Viena. Prin testament, Baronul Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului ca muzeu public, gestul său înscriindu-l astfel în rândul marilor iluminiști ai veacului. Palatul a devenit în 1817 muzeu public, cunoscut ca Muzeul Brukenthal, una dintre primele instituții de acest gen din Europa.
Muzeul a aparținut pȃnă în 1948 Bisericii Evanghelice din Sibiu. In anul 1948 statul comunist a naționalizat muzeul și a mutat 19 tablouri valoroase la Muzeul Național de Artă al României din București. In anul 2005 guvernul romȃn a restituit muzeul Brukenthal Bisericii Evanghelice din Sibiu și a retrocedat muzeului cele 19 tablouri de la București.
În anul 2015, muzeul a avut peste 400.000 de vizitatori.
Muzeul are sediul principal în Palatul Brukenthal din Sibiu, pe o latură a Pieței Mari.
Galeriile de Artă Brukenthal are subsecțiile: Artă Europeană, Piața Mare nr. 4; Artă Românească, Piața Mare, nr. 5; Artă Contemporană, strada Tribunei nr. 6.
Galeria de Artă Europeană se află în Palatul Brukenthal, construit în stil baroc în perioada 1778-1788, pe bulevardul principal, în Piața Mare a Sibiului, și include circa 1200 de picturi ale principalelor școli de artă europene din secolul al XV-lea până în secolul al XVIII-lea: lucrări din perioada renascentistă flamandă, germană, austriacă, italiană , spaniolă și franceză, a barocului și rococoului.
Palatul în sine este cea mai importantă clădire barocă din Transilvania. Ridicat de Samuel von Brukenthal pe locul a două clădiri medievale demolate, una dintre care a fost moștenită de către soția acestuia, Sofia Katharina Kloknern. Clădirea a fost construită după planurile arhitectului vienez Joseph Franz Martinelli în stilul baroc. Din 1853 a funcționat Școala elementară evanghelică de fete în clădirile din spate. Parterul a fost folosit pentru spații comerciale la sf. secolului XIX – înc. secolului XX, acolo fiind amplasate o librărie, un magazin de instrumente muzicale, magazine de modă și încălțăminte, ultimele fiind înlocuite de farmacia „La Vulturul Negru” înființată în 1494. Farmacia a fost închisă în 1949, și fațada clădirii a căpătat atunci aspectul din prezent.
Reamenajarea expoziției permanente, începută în 2015, a fost definitivată în 2019, fiind organizată în module tematice, inclusiv la etajul II:
- Capodoperele – lucrări de mare valoare artistică, în număr de 34, printre care se numără cele patru tablouri furate în 1968 și recuperate în 1998, dar și lotul transferat de autoritățile comuniste la Muzeul Național de Artă din București în 1948 și recuperate în 2006.
- Scene din mitologie, istorie și literatura antică – picturi ale școlilor austriacă, flamandă, germană, italiană și olandeză din sec. XVII-XVIII, inspirate din mitologia greco-romană, istorie sau literatura antică.
- Natura statică – tablouri aparținând școlilor de pictură austriacă, elvețiană, flamandă, franceză, germană, italiană și olandeză, din sec. XVII-XVIII. Acestea prezintă pe lângă fructe și legume, obiecte, vânat, compoziții floristice și bucătărie.
- Scena de gen – picturi care prezintă scene din viața cotidiană a oamenilor obișnuiți.
- Peisajul – picturi din școlile flamandă, olandeză, franceză, italiană, germană, austriacă. Sec. XVI-XVIII. Acestea sunt reprezentări ale naturii, peisaje reale sau imaginare din perioada baroc.
- Alegoria – picturi ale barocului italian și german din sec. XVII-XVIII ilustrând forme simbolice, idei filosofice, morale, religioase, politice.
- Reprezentări ale sfinților – picturi cu sfinți din școlile italiană, flamandă, olandeză, germană, austriacă din sec. XVI-XVIII.
- Portretul – portrete ale școlilor italiene, flamande, olandeze, franceze, germane, austriece din sec. XVII-XVIII.
- Scena de vânătoare – picturi din școlile flamandă, olandeză, italiană, germană și austriacă din sec. XVII-XVIII, ilustrând scene de vânătoare, nu doar ca un mijloc de dobândire a resurselor animale, ci și ca o activitate a elitelor sociale.