Obiective turistice la stațiunea Slănic Prahova

Istoria stațiunii

Orașul Slănic-Moldova a fost pentru prima dată atestat în secolul XVI. Exploatarea sării se făcea încă de pe vremea dacilor. Numele stațiunii a fost dat de către slavi, iar „Slaniku” înseamnă „târg de sare”, iar în limba bulgară, înseamnă „bulgăre de sare”.

Exploatarea de sare din Slănic este atestată pentru prima dată în anul 1532, după care, în 1685. Atunci, spătarul Mihai Cantacuzino a cumpărat jumătate din moșia Slănic pentru a deschide ocne. În 1689 începe exploatarea organizată a sării, iar în următorii ani se deschid trei mine în zona Baia Verde de astăzi. Exploatarea sării se făcea în salina în formă de clopot.

Formarea lacurilor a avut loc în urma prăbușirii tavanelor salinelor și a apelor ce le-au inundat. Între anii 1800–1854, se deschid alte două noi ocne pe versantul vestic al Slănicului, Baia Baciului și Grota Miresei, care s-au format după același proces ca primele două și care deservesc și astăzi stațiunii Slănic. În 1877, A. Bernard realizează cea dintâi analiză a apei sărate a lacurilor. Prima consemnare referitoare la efectele tămăduitoare ale lacurilor datează din 1885, când un ofițer bolnav de reumatism venit la Slănic în cârje, pleacă vindecat după o serie de băi. În anul 1713 spătarul Cantacuzino donează moșia, dar și ocnele, mănăstirii Colțea din București. În 1912 se introduce curentul electric, se fac modernizări, iar exploatarea manuală este eliminată. În 1914 s-a format Lacul Miresei, care este cunoscut și ca Grota Miresei, prin prăbușirea unei mine de sare din mijlocul muntelui. Acest lac are o adâncime de 20 de m.

Obiective turistice

Lacurile din Slănic Prahova

Datorită Muntelui de Sare, în staţiunea Slănic Prahova există patru lacuri cu concentraţie mare de sare: Lacul Verde, Baia Roșie, Baia Baciului şi Baia Porcilor. Acestea sunt renumite pentru efectele terapeutice ale nămolului sapropelic şi a apei sărate.

Mănăstirea Crasna

În apropierea staţiunii se află Crasna, o localitate mică în care a fost construită mănăstirea cu acelaşi nume, la aproximativ 15 km distanţă de Slănic-Prahova. Lăcaşul de cult este construit în pădure, lângă pârâul Crasna. În locul mănăstirii era înainte un schit de călugări şi o biserică de lemn. Drumul spre mănăstire trece prin satele Grosani, Schiulești şi Valea Crasnei. De mănăstire, turiştii se pot întoarce pe drumul forestier care duce la Măneciu Ungureni.

Muzeul Sării

Muzeul este amenajat în Casa Camarasiei, o clădire monument istoric, care a fost construită la începutul secolului al XVIII-lea. Pe vremuri servea ca reşedinţă funcţionarului care se ocupa cu strângerea taxelor pe sare. Casa a fost restaurată recent, iar muzeul a fost redeschis în 2003. În muzeu sunt expuse documentele care atestă istoria salinei de la Slănic, unelte şi utilaje vechi folosite la extragerea sării, cristale de sare, ilustraţii ale florei şi faunei din zonă.

Lacul Paltinu

Lacul Paltinu este un lac de acumulare pentru apă potabilă, care se întinde pe o lungime de 3 km și oferă o priveliște încântătoare. Pe ambele maluri sunt construite case de vacanță. Este așezat într-o zonă montană pitorească, în bazinul Doftana. Lacul este situat la o altitudine de 650 m și are o suprafață de 215 ha. Barajul are o înălțime deasupra fundației de 108 m și serveşte în principal pentru alimentarea cu apă potabilă şi industrială a municipiilor Câmpina şi Ploieşti. În subsidiar, barajul asigură şi apă pentru irigare și salubrizare.

Închisoarea Doftana

Doftana este numele celebrei închisori din România, situată în localitatea Telega, județul Prahova. Clădirea închisorii a început a fi folosită în anul 1895 până în anii 1960 pentru întemnițarea deținuților politici alături de deținuții de drept comun. Închisoarea a fost construită cu cinci aripi, fiecare cu propria curte interioară. Una dintre ele, numită zona H, era recunoscută pentru tortură, şi aici erau încarceraţi cei mai periculoşi dintre toţi deţinuţii. Dacă in celelalte aripi existau paturi şi mese, in zona H nu erau decât o ţeavă metalică, de care erau legaţi oamenii, şi un butoi in mijlocul celulei, pentru necesităţi. Se știe că de la Penitenciarul Doftana nu a reuşit să fugă niciodată vreun deținut. Ulterior, închisoarea a fost transformată într-un muzeu.

Cheile Doftanei

Situate in apropierea Lacului Păltinoasa, oferă o privelişte deosebită, asemănătoare cu cea de la Cheile Bicazului. Sunt săpate de Valea Doftanei în conglomerate dure, pe o lungime de 300 m si înguste de 15-20 m, cu pereţi aproape verticali ce formează un adevărat tunel prin care trecea mai demult calea ferata, acum drumul comunal.

Alte obiective turistice din Slănic-Prahova:

  • Fântâna Rece, Fântâna lui Dușman, Fântâna lui Gogon
  • Piatra Verde
  • Grota Miresei – declarată rezervație naturală geologică și geomorfologică în 1954. Are o suprafață de 2 ha. Numele a apărut după anul 1920, când, la patru zile după nuntă, o localnică ce a fost căsătorită cu forța de către părinți, s-a sinucis, aruncându-se din vârful muntelui de sare.
  • Complexul Baia Baciului este format din Muntele de sare, cu Grota Miresei și Baia Miresei, apoi Lacul Mare (numit și Baia Baciului, are o suprafață de 5100 mp și o adâncime maximă de 7 m) și Baia Porcilor (1460 mp)

Vegetația, flora și fauna

Vegetaţia judeţului Prahova este etajată pe trei zone principale: zona alpină, zona pădurilor şi zona de silvostepă. La peste 2200 m altitudine se întind pajiştile alpine formate din graminee: rogoz, păiuș, iarba stâncilor, iarba porcului, și alte familii de plante adaptate la condiţiile pe care clima și relieful le oferă. Dintre acestea amintim: slipeți, rozete, iarba roșioară, Primula minimă, Campanula alpină și altele.

Sub 2200 m şi până la limita superioară a pădurii (la aproximativ 1500 m altitudine) în etajul subalpin, vegetaţia este reprezentată de pâlcuri de pin montan, ienupăr pitic, arin, bujor de munte şi afin, mai mult sau mai puţin compacte, printre care pătrund asociaţii de graminee (păiuș, părul porcului) şi alte plante ierboase precum coada șoricelului, gențiană, scorțoneră și altele.

Zona pădurilor montane se întinde pe o suprafaţă mai mare, cuprinde o diferenţă de altitudine între 500 şi 1500m, de la etajul făgetelor pure, sau în amestec cu carpen, până la etajul subalpin al tufărişurilor. La altitudini mai mici se întâlnesc păduri de gorun și fag.

Stâncile abrupte ale Bucegilor sunt populate de capre negre, vulturul pleşuv, cel cafeniu, acvila de munte, fluturaşul purpuriu. Se regăsesc de asemenea și şopârle, batracieni (broasca brună de munte, triton), mierla gulerată, potârnichea de stâncă, cioara alpină, cocoşul de munte. Carnivorele şi omnivorele, specifice etajelor montane şi alpine, sunt foarte puţine. Dintre acestea, amintim: ursul brun, râsul, jderul, pisica sălbatică. Arealul silvo-stepic este populat de  rozătoare: popândăi, hârciogi, iepuri.

Booking.com

Comentarii

mood_bad
  • Nici un comentariu încă.
  • Adăugarea unui comentariu