Lista stațiunilor cu băi termale din Romania

bai termale iul. 20, 2019

Băile 1 mai

Efectul terapeutic al apelor minerale de aici au fost descoperite cu foarte mulți ani în urmă. Băile s-au numit, pe rând: Băile Sfântului Ladislau, Băile Haieului și apoi Băile Episcopești, în 1374 aflându-se în proprietatea Episcopiei Romano-Catolice din Oradea. Primele tratamente s-au făcut prin aplicarea nămolului scos de pe fundul albiei pârâului Peta pe partea dureroasă a corpului. Primele baze de tratament s-au construit între anii 1950-1960. Începând cu anul 1978 stațiunea s-a dezvoltat continuu. Ștrandul Venus este cel mai mare ștrand termal din stațiune.

Băile Felix

Prima atestare despre stațiune datează din anul 1763 și conține notele unui medic privind construirea unui bazin pentru băi. În 1771, bazinul de lemn a fost transformat în bazin de piatră, căruia i s-au alăturat și cabine de băi. Prima clădire a fost construită în anul 1744. Stațiunea începe să se dezvolte după realizarea primului foraj modern de la izvorul principal în 1885.

Băile Herculane

Atestarea stațiunii datează din anii 153 d.C, fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi. Cunoscând proprietățile curative ale apelor, romanii au construit aici, la Therme Herculi, temple, băi, monumente și statui, închinate zeilor Hercules, Esculap și Hygieia. Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, monede, tabule votive ce mulțumesc zeilor pentru vindecare. Majoritatea edificiilor din stațiune sunt construite în stil baroc austriac, după ce în anul 1718 regiunea a devenit parte a Imperiului Austriac. Termele romane imperiale, folosite de guvernatorul provinciei romane, generalul Marcus Aurelius Pius, sunt cuprinse în monumentala construcție a hotelului Roman și se află în circuitul turistic.

Călimănești-Căciulata

Castrul roman Arutela, ale cărui ruine sunt la Bivolari, lângă Călimănești, folosea în termele castrului izvoare termale. Izvoarele minerale, cunoscute deja din timpul dacilor și romanilor, sunt valorificate terapeutic începând cu anul 1830 în Călimănești. Apele minerale de aici au fost folosite și de către Napoleon al III-lea, care suferea de rinichi și au fost prezentate în revista „L’Union medicale”, în anul 1859. În anul 1873 la expoziția internațională a apelor minerale de la Viena, apei de Căciulata i se atribuie medalia de aur. La expoziția internațională de alimentație și ape minerale ce a avut loc la Bruxelles, apa de Căciulata primește cea mai mare recompensă ,,Diplome de Grand Prix”, însoțită de medalia de aur. Între 1882 – 1884 s-a construit stabilimentul balnear de la Călimănești, actualul hotel Central. Din 1910, stațiunea trece în concesiunea Societății ,,Govora – Călimănești”, iar în 1912 se construiește Cazinoul din Ostrov. În 1924 se construiesc Hotelul 1 și Jantea, Bazarul și Teatrul cu Terasa Olt (astăzi biblioteca). Complexul balnear Cozia este dat în folosință între anii 1976 – 1979.

Geoagiu Băi

La Germisara, romanii amenajează termele, captând izvoarele prin tuburi de teracotă. În 1935, la săparea bazinului mic din actualul ștrand cu ape termale, au fost dezgropate statuile reprezentându-i pe Esculap și Egeea. În epoca feudalå este consemnatå refacerea băilor la mijlocul secolului al XVI-lea de către regina Isabela, soția lui Ioan Sigismund Zápolya, regele Ungariei. Utilizarea apelor a devenit sistematică mai ales la începutul secolului al XX-lea, când au fost amenajate primele instalații balneare.

Sovata

Stațiune cu sezon permanent, Sovata a fost menționatp pentru prima data ca loc cu virtuți terapeutice într-un document din 1597. În secolul al XVIII-lea, locuitorii din satul Sovata și din împrejurimi întrebuințau apa sărată pentru băi, dar abia în 1850 devine stațiune balneară.

Vața de Jos

Vața de Jos este atestată sub denumirea de Wattya în anul 1439 într-un act al regelui Albert, care dăruiește ținutul despotului sârb Gheorghe Brancovici pentru sprijinul acordat în luptele cu turcii. Apele termale minerale de aici sunt cunoscute de sute de ani pentru efectele lor terapeutice. La începutul secolului al XX-lea, regele Carol al II-lea călătorea adesea de la castelul sau din Săvârșin pentru a se trata cu apa de la Vața, pe un drum care se numește Drumul Regelui. Baza de tratament actuală a fost folosită până în 2010 exclusiv ca centru de refacere pentru militarii români.